În după-amiaza de 24 septembrie (după exact o lună de la un eveniment asemănător) am reuşit să salvăm încă o ursoaică adultă dintr-un laţ montat de braconieri. Intervenţia a avut loc în zona de deal al proiectului nostru axat pe urşi. După ce am fost anunţaţi de către asociaţia locală de vânătoare, în câteva ore am ajuns la faţa locului. Animalul era prins pe malul unui râu, la marginea unei localităţi. Acţiunea de salvare a avut loc cu ajutorul vânătorilor locali, iar asistenţa veterinară de specialitate a fost asigurată de către colegii de la Vets4Wild.

Tranchilizarea a decurs rapid şi fără incidente. Din fericire, animalul nu prezenta răni deosebite – laţul a prins-o în zona pieptului. Însă ursoaica a pierdut un canin inferior în urma muşcării repetate al laţului, respectiv al arborilor din împrejurimi. După tranchilizare am avut nevoie de o maşină de teren pentru a o scoate de pe malul râului, întrucât era deosebit de grea, respectiv era şi înţepenită între câţiva arbori. După eliberare am reuşit s-o ridicăm pe o remorcă şi înaintea venirii serii am transportat-o la locul final de eliberare – departe de aşezământ şi de activităţile umane.

Anul trecut, în mijlocul lunii decembrie, am fost contactați de către Paweł Mirski din partea Comitetului de Conservare a Acvilelor (Komitet Ochrony Orłów) din Polonia. Ne-a cerut să căutăm un codalb (Haliaeetus albicilla), echipat în Polonia cu transmițător satelitar, care în cursul hoinăritului din perioada de iarnă a ajuns pe teritoriul României, în zona de frontieră din vestul țării. Transmițătorul a trimis date timp de trei zile consecutive din aceeași locație din comuna Dorobanţi (județul Arad), fapt care a sugerat că, pasărea a murit sau, eventual, transmițătorul s-a desprins de aceasta.

În primul rând, trebuie să ne gândim la siguranța noastră și să identificăm specia pasării. Chiar și păsările răpitoare de mici dimensiuni precum cucuveaua, au ciocurile și ghearele puternice care pot cauza răni nedorite, în timp ce păsările mai mari, ca și berzele sau stârcii, pot răni omul cu ciocurile lor lungi. Apoi, dacă pasărea este stresată, o putem liniști acoperindu-i capul cu o pătură, haine sau alte materiale, ținând cont de faptul că orice fermoar sau cataramă trebuie să fie la exterior, pentru a evita astfel producerea de răni suplimentare păsării. Acest lucru este important, deoarece pasărea este cel mai probabil în stare de șoc iar încercările noastre de a o ajuta ar putea să o streseze mai mult. În plus, ar trebui să manevrăm cu grijă pasărea, ținând-o de tarsuri (partea inferioară a picioarelor, gambele) și să îi protejăm aripile ținându-i tot corpul.

Șoim dunărean (Falco cherrug)

Numărul pacienților sosite la Centrul nostru de Reabilitare în perioada iulie-septembrie a fost puțin mai mare față de perioada precedentă. Cele mai multe păsări erau juvenili al speciilor care cuibăresc la noi. Aceste păsări nu au încă experiența adulților și din această cauză sunt mai expuși la pericole naturale (ex. vreme nefavorabile pentru procurarea hranei) sau antropogene (coliziuni cu mașini, sârme, garduri, clădiri, etc). Numărul persoanelor care ne-au contactat în această perioadă a fost 39.

Pe lângă cele 15 de exemplare de păsări aflate în centru la începutul perioadei (șoim dunărean-2, șorecar comun-2, vânturel roșu-6, cucuvea-3, barză albă-1 și ciuf de pădure-1), Centrul a primit în această perioadă încă 41 de pacienți, (acvilă de munte-1, șoim dunărean-1, șorecar comun-3, vânturel roșu-4, cucuvea-2, barză albă-12, barză neagră-1, ciuf de pădure-3, uliu păsărar-1, uliu porumbar-1, stârc pitic-3, ciuș-3, drepnea-1, cioară de semănătură-2, cioară grivă-1, stăncuță-1, privighetoare de zăvoi-1), astfel numărul păsărilor care au primit tratament este 56. Numărul păsărilor la care a avut loc intervenție chirurgicală a fost 8, în total 7 păsări au avut nevoie de tratament medicamentos/utilizarea bandajului, restul pacienților au avut nevoie doar de recuperare, adăpost ferit de stres.
Procentul păsărilor care au decedat în Centru în această perioadă a fost 25% (14 indivizi). În total 27 de pacienți au fost eliberați cu succes, restul a rămas la sfârșitul perioadei în îngrijirea noastră.

 

În toamna 2012 Grupul Milvus, împreună cu Asociația Vets4Wild a început construirea Centrului de Reabilitare a animalelor sălbatice din Sânsimion (județul Mureș). Construirea volierei de 4 m înălțime și 25 m lungime a fost finanțată în cadrul proiectului LIFE „Conservarea șoimului dunărean în nord-estul Bulgariei, Ungaria, România și Slovacia” și este rodul unei munci voluntare de mai multe luni. Planul volierei a fost discutat în urma vizitării Centrului de Reabilitare al Asociației Green Balkans din Bulgaria. Voliera a fost construită exclusiv pentru reabilitare, înainte ca păsările să fie eliberate în habitatul lor natural, aici pot exersa zborul și acumula energie ca să poată supraviețui în habitatul lor natural. În volieră nu trebuie să intre nimeni, chiar și hrănirea păsărilor se face de dinafară.